buna sunt nou aici...

am si eu o problema sau poate ma plang..
da imi place sa ma plang...
un parinte de-al meu..si nu e vorba de spre tata....
ceea ce mi se pare si mai grav...

asta e ...am vazut o in cea mai critica stare...
si crede-ma, in starea de betie omul isi arata adevarata fata...
asta e, m-am nascut cu asta si asa traiesc..

ceea ce e mai grav ca nu stiu cum s-o abordez...
n-am vorbit niciodata despre acest subiect..
ma enervez, vorbesc urat dar nu spun ce ma doare...
poate ea banuieste..nu stiu..

ma enervez, plang...si asta e...
mai trece o data ...

un sfat...
stiu...cel mai bine ar fi sa vorbesc deschis...dar cum?
mi-i rusine recunosc, dar ei nu ii este?

raman cu imaginea pe care ma avut-o acum un an...
si asta e, trece vremea,...
cel mai grav e ca vreau sa ma casatoresc, os a inter lume noua in familia naostra,
intentionez sa am un copil..pe care sa-l cresc in liniste...
si nu stiu daca am sa-l lasa pe mainile ei..

cu bine...