Nu stiu la ce analiza te referi cand spui ca a zis doamna doctor "hai sa o facem si pe asta"; banuiesc ca e vorba de LA (lupus anticoagulant); dar la Fundeni se mai fac si altele, cum ar fi anticorpii anticardiolipinici si anti-B2GPI.
Iarasi, nu stiu cum stai cu APCR - rezistenta la proteina C activata (Factorul V Leiden)... Plaquenilul se ia in general in cazul SAFL secundar care insoteste Lupusul eritematos sistemic, desi am observat ca in ultima vreme se recomanda si in SAFL primar (fara o cauza determinata); asta pentru ca un anumit procent dintre cei care au rezultate pozitive la anticorpii antifosfolipidici pot face Lupus eritematos sistemic in aproximativ 10 ani. Cu toate astea, LA pozitiv nu inseamna ca ai lupus; denumirea testului induce in eroare.
MM.

ginerele meu a fost diagnosticat cu SAFL la sp. Colentina. Nu are lupus sau altele. Taratamentul este cu Sintrom si Paquenil. Totusi , doreste sa consulte si alt medic. Aveti idee unde am putea incerca ? Noi suntem din Rosiorii de Vede-Teleorman, deci suntem mai aproape de Bucuresti. De mentionat ca a avut si probleme neurologice (infarct venos sinusoidal cerebral pe partea stanga, depistat la sp. Bagdasar, dupa o angiografie. A mai fost investigat si la spitalul Obregia, in final a ajuns la Colentina la d-l dr. Pompilian). Daca este cineva care ne poate ajuta, il rog sa-mi raspund pe forum sau la adidrambu@gmail.com. Cu mii de multumiri !

Sotul meu a facut analizele acum 3 ani si au costat in jur de 120lei.

Buna seara!

Va rog sa imi spuneti mai multe despre acel infarct al ginerelui,daca se poate.Cum se manifesta mai exact si ce simptome a avut legat de acesta?
Sanatate!

Unde se poate investiga SAFL in strainatate ? A fost cineva?
Doresc o adresa..

As vrea sa va impartasesc si eu povestea mea aici.In decembrie 2009 eu cu sotul ne hotaram sa incercam FIV(fertlizare in vitro) deoarece dupa ani de tratamente inutile si o operatie laparoscopica medicii ne-au sfatuit sa incercam FIV.In 24 decembrie se confirma reusita FIVului si sarcina.La 5 saptamni am facut ecografie si totul era in limite normale inclusiv embrionul care se implantase.La 6 saptamni alta ecografie care arata ca embrionului nu ii functiona tubul cardiac asa cum ar trebui, avea puls slab.Doctorul care mi-a facut FIV nu a luat nicio masura si mi-a spus ca pot pierde sarcina sau ca o pot duce pana la capat, ar fi 2 variante. La 8 saptamni incep sa ma simt din ce in ce mai rau, ajung la spital la camera de garda si de acolo mi se spune ca sarcina s-a oprit in evolutie de o saptamana.Ma interneaza si mi se face intrerupere de urgenta fiindca riscam o infectie.Dupa aproximativ 1-2 saptamni ma simteam din ce in ce mai rau si nu stiam cauza pana in momentul cand observ acrocianoza mainilor(invinetirea) Merg de urgenta la spitalul Colentina la un dr. hematolog acolo dupa multe analize imi iese anticoagulantul lupic slab pozitiv.Mi se pune diagnosticul de SINDROM ANTIFOSFOLIPIDIC si mi se da tratament cu 1 aspenter /zi si sa revin la control la 3 luni.Dr. mi-a zis ca sarcina s-a oprit in evolutie datorita sindromului si ca se putea duce pana la capat daca se intervenea la timp si cu tratament cu Clexane.
Mentionez ca starile de rau se manifestau prin ameteli si stari de lipotimie cu senzatia ca voi cadea pe strada.Aceste stari le-am avut in urma cu 2 ani dar nu le-am dat importanta si dupa vreo 2-3 luni au disparut de la sine ca apoi sa apara acum dupa ce am pierdut sarcina.Am scris toata aceasta poveste pentru femeile insarcinate ca ar fi bine sa isi faca si aceste analize care arata o problema de coagulare a sangelui deoarece riscul este f. mare de a pierde sarcina. Medicul care mi-a facut fertilizarea nu mi le-a recomandat si s-a ajuns la un deznodamant tragic fiind in imposibilitatea de a mai avea vreodata copilul meu. Sanatate multa tuturor!

Salutari tuturor.
Eu am fost diagnosticata cu sindromul antifosfolipidic din anul 2003, pe atunci aveam doar vreo 8 ani, acum am 16. Povestea mea este cam dureroasa, am trecut prin multe, atac cerebral, chist hidatic la plamanul drept (m-am operat la spitalul Militar), semipareza pe partea dreapta, multe altele, nici eu nu-mi mai aduc aminte prin ce am trecut pentru ca am stat foarte mult in spital.
Eu am probleme si la cap, mi s-au spart niste vase de sange si s-au uscat, si am ca un fel de pata pe creier.
Si din 2003, dupa ce am fost operata, doctorii au crezut ca au terminat "treaba" cu mine. Dar eu am ramas cu sindromul acesta.
Si de prin 2008, de cand am inceput liceul, am dureri insuportabile de cap, stari de voma, ameteli, uneori nu mai vad, dezechilibru, pe scurt am migrene.
Anul trecut prin noiembrie, pur si simplu numai rezistam, nu puteam sa fac nimic, nimic, nimic!
Faceam crize foarte des, eram epuizata si m-a saturasem, la scoala nimeni nu ma intelegea, nici profesorii, nici colegii; colegii mei erau sub orice critica, faceau galagie, dupa scoala veneam terminata acasa.
Si in aceea luna am fost la spitalul de copii Grigore Alexandrescu, cunosteam aproape pe toata lumea, a fost bine in privinta asta, acolo mi-au facut o gramada de analize, au iesit bine, dar au zis ca am sindromul acesta, si ca nu se poate face nimic in privinta asta, ca o sa fie pe veci. Imi este foarte teama, am doar 16 ani... Si cand ma gandesc ca o sa fie mereu asa, ma face sa ma gandesc la multe lucruri, o sa raman pt. totdeauna cu dureri si neplaceri.
Si mi-au mai spus ca nu am voie sa fac copilasi, v-am spus si mai sus, eu am alte probleme cu capul si au zis ca daca raman insarcinata vechile probleme or sa apara, imi este tare frica...